Bullying la Questfield International College, educația și lipsa clarificării finale

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție instituțională clară, documentată și coerentă. Gestionarea situațiilor de hărțuire psihologică în școli trebuie să includă proceduri transparente și măsuri concrete pentru protejarea elevilor, întrucât lipsa acestor reacții poate agrava efectele asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor.

Bullying la Questfield International College: o investigație asupra sesizărilor, stigmatizării și lipsei intervenției documentate

Investigația realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție indică existența unor sesizări repetate referitoare la bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, pe o perioadă de peste opt luni. Aceste sesizări, transmise oficial atât în scris către cadre didactice, conducerea instituției, cât și către fondatoarea școlii, Fabiola Hosu, semnalează un climat de agresiune verbală, stigmatizare medicală și presiuni asupra familiei copilului vizat. Cu toate acestea, nu există dovezi documentate privind măsuri concrete și asumate oficial care să fi fost aplicate pentru soluționarea cazului. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei, care ar fi sugerat familiei posibilitatea retragerii copilului din școală, a generat discuții privind modul în care instituția gestionează astfel de situații sensibile.

Sesizări repetate și lipsa măsurilor documentate în cazul bullyingului

Conform corespondenței și documentelor analizate, familia a semnalat în mod constant, prin emailuri oficiale, comportamente agresive îndreptate împotriva copilului lor, care includ jigniri zilnice, excludere socială și umiliri în mediul școlar. Aceste sesizări au fost adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii, însă nu au fost însoțite de răspunsuri scrise ce să ateste declanșarea unor proceduri interne sau implementarea unor măsuri de intervenție. Intervențiile instituției, așa cum rezultă din documentele puse la dispoziție, au fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri clare și urmărite.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire în mediul școlar Questfield Pipera

Un element central al situației semnalate îl reprezintă utilizarea repetată, în cadrul colectivului de elevi, a unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită nu pentru protecție sau context educațional, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare. Specialiști consultați confirmă că o astfel de stigmatizare medicală constituie o formă gravă de violență psihologică, având impact major asupra dezvoltării emoționale a copilului. Documentele și relatările indică faptul că această practică a fost tolerată în mediul școlii, fără reacții ferme sau măsuri documentate care să o oprească.

Cadrele didactice și conducerea școlii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

Din materialele analizate reiese că, deși cadrele didactice au fost martore directe ale incidentelor, intervențiile lor nu au avut un caracter formal sau consecvent. Lipsa unor decizii scrise, rapoarte sau planuri de intervenție a condus la o gestionare predominant informală a situației. În plus, sesizările au fost uneori încadrate ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”, ceea ce a condus la minimalizarea gravității fenomenului și la întârzierea reacției instituționale adecvate.

Presiunea indirectă asupra familiei și răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

Un moment relevant în analiza situației îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, în cadrul unei discuții directe cu familia copilului vizat, în care aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, citată din relatările familiei, a fost interpretată ca o presiune de retragere, reflectând o posibilă schimbare a accentului de la protecția copilului la considerente de natură contractuală și economică. Redacția nu deține o confirmare scrisă din partea instituției și subliniază că această interpretare aparține familiei, fiind prezentată ca atare.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscului de afectare a echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu există dovezi privind măsuri concrete de protecție a acestor informații în instituție. Mai mult, potrivit relatărilor, copilul ar fi fost interpelat în fața colegilor cu referire la sesizările făcute, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul întârziat și reacția instituției după implicarea legală

Analiza documentelor arată că reacția fondatoarei Fabiola Hosu s-a activat abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, în urma implicării unei echipe de avocați și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea unor reacții instituționale și relevă o prioritizare a problemelor în funcție de presiunea juridică, nu de nevoile educaționale și emoționale ale copilului.

Formalități administrative versus realitatea intervenției: analiza unui document informal

În locul unor răspunsuri oficiale asumate și a unor decizii administrative clare, conducerea școlii a furnizat un formular de tip Family Meeting Form, care consemnează existența unor discuții, dar nu stabilește responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din perspectiva jurnalistică, acest document nu poate înlocui o intervenție instituțională formală și verificabilă, ceea ce contribuie la percepția unei gestionări minimale a situației.

• Sesizări repetate în scris privind bullying și stigmatizare medicală;
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate;
• Intervenții informale, fără procese-verbale sau planuri de acțiune;
• Presiuni indirecte asupra familiei pentru retragerea copilului;
• Ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea;
• Răspuns întârziat după demersuri legale;
• Utilizarea unui document informal în locul unei decizii administrative.

Concluzii: responsabilitate instituțională și provocări privind protecția elevilor

Pe baza materialelor și documentelor analizate, cazul semnalat în cadrul Questfield Pipera relevă o serie de lacune în modul în care instituția a gestionat sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unor măsuri oficiale, documentate și asumate, combinată cu predominanța intervențiilor verbale informale, plasarea responsabilității asupra familiei și întârzierea reacției instituționale până la momentul implicării legale, indică un posibil deficit în protecția emoțională și psihologică a copilului. Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție pe care școala le aplică în practică și despre cultura organizațională care poate influența gestionarea situațiilor de criză.

Redacția subliniază că nu are în vedere atribuirea intențiilor sau vinovăției, ci prezintă o analiză bazată pe informațiile disponibile, evidențiind necesitatea unor clarificări oficiale și asumate în mod transparent de către conducerea Școlii Questfield Pipera. În lipsa acestora, rămâne în sarcina instituției să demonstreze modul în care prioritizează siguranța și bunăstarea elevilor săi, inclusiv prin implementarea unor proceduri clare și măsuri eficiente împotriva bullyingului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro